Nu promit nimic dar

Dupa o re-re-citire a blogului in totalitate si multe pareri ale "prietenilor" mei, am ajuns chiar si eu la concluzia ca mi se dezvaluie o tenta foarte depresiva si sinucigasa in acest blog. Adevarul este ca nu stiu sa ma descarc decat in 3 feluri. Plang, merg in capatul gradinii si urlu cat ma tin plamanii sau...scriu in fereastra asta. De aia mi-a fost adus la cunostinta ca ar trebui sa ma concentrez si pe momentele hyper-fericite si sa vorbesc si despre ele, ca merita nu de alta. Dar daca as face asta mereu, ar trebui sa scriu non-stop sau cel putin odata pe zi; asa ma rezum la de doua, trei ori pe luna. Acuma imi iau din lampa si imi dau cu ea in cap ( am de predat lucrarea de diploma in mai putin de o luna; din pacate pentru sira spinarii, incheieturile, pensulele si creierul meu stors la maxim de inspiratie si arta, inca NU m-am apucat de ea si nici macar nu am idee ce o sa fie ) si ma duc sa imi incarc plamanii cu mult ceai negru si nicotina...si stres.

*am feelingul de parca ar umbla 500 de furnici pe mine


My love grows daily by Jeshi