Nu promit nimic dar

Dupa o re-re-citire a blogului in totalitate si multe pareri ale "prietenilor" mei, am ajuns chiar si eu la concluzia ca mi se dezvaluie o tenta foarte depresiva si sinucigasa in acest blog. Adevarul este ca nu stiu sa ma descarc decat in 3 feluri. Plang, merg in capatul gradinii si urlu cat ma tin plamanii sau...scriu in fereastra asta. De aia mi-a fost adus la cunostinta ca ar trebui sa ma concentrez si pe momentele hyper-fericite si sa vorbesc si despre ele, ca merita nu de alta. Dar daca as face asta mereu, ar trebui sa scriu non-stop sau cel putin odata pe zi; asa ma rezum la de doua, trei ori pe luna. Acuma imi iau din lampa si imi dau cu ea in cap ( am de predat lucrarea de diploma in mai putin de o luna; din pacate pentru sira spinarii, incheieturile, pensulele si creierul meu stors la maxim de inspiratie si arta, inca NU m-am apucat de ea si nici macar nu am idee ce o sa fie ) si ma duc sa imi incarc plamanii cu mult ceai negru si nicotina...si stres.

*am feelingul de parca ar umbla 500 de furnici pe mine


My love grows daily by Jeshi

Ganduri de gradu II

Stau si ma gandesc si doare; ma rup, sangerez si continuu in fiecare zi ciclul. Urlu si nimeni nu vine( nici macar eu nu ma aud, nici macar ecoul nu rasuna). M-as plange, dar nu am cui. As plange dar nu mai vrea sa-mi tasneasca apa sarata din ochi. Urasc sa mi se intample asta, sa nu-mi mai curga lacrimile ma refer. Nu stiu de ce. Mi-e greu si-mi pocneste capul. Nu pot sa percep si mi-as dori sa pot gandi unidimensional. Un amalgam cu de toate: suc de mere, ura, tigari, oameni, ploaie, vin rosu de casa. Asta simt, asta simt! Incerc totusi sa ma controlez.

innervoid

Soft weekend shock. she was getting closer to the point of obsolescence traped in chill - reminiscing now the key to solitude, the motif to temporarily absence of her inner desires. she felt trapped in between revolving doors ... changing lanes, changing places, changing people ... images spinning so fast beyond comprehensive ( all the time, like a fast-forwarded movie ). she felt like she was a corridor for passing to smaller dimensions, to immediate needs, to lifeless emotions. nothing to grasp on. just a continuum void( set by you). she tried zealously to incarnate this essence ... the perpetual movement of a small light, burning in the corner of her eye, flickering. the corner she loved was blue, she had seen it again, stayed on soft striped pattern. dissipated thoughts trespassing and burning her flesh like a game of darts. without the central thought the equilibrium is lost. it's voided. the entanglement was proclaiming certain victory over her mind. comfortable enough in this middle to nowhere, she wasn't feeling the need to shatter the glass and to rescue herself. the mediocrity corset suited her mimic for the ideal ( again you ). she was vulnerable indeed to certain feelings commended by the nature of surrounding things. however she didn't feel the immediate need to stop. not now. nor in the near future. she'll continue to set herself up to being a singular?

absolutul

Kandinsky , Moscow.

Kafka si ceai negru si inimaginabil. Lanturi. Bass. Dimineata. Bere. French. Navy blue. Stone. Atingeri. Atemporalitate. Nu-mi revin.
<< dreaming >>

2x

Daca am expira in timp ce respiram, daca ne-am face patul in timp ce dormim, daca ne-am pune hainele pe umerase in timp ce ne imbracam, daca ne-am da cu ruj in timp ce ne spalam pe dinti, daca am face sex in timp ce am trimite mesaje de dragoste,daca te-ai ruga in timp ce injuri, daca ne-am intoarce acasa in timp ce ne-am duce, daca ne-am lasa de fumat in timp ce fumam, daca am tine buzele lipite in timp ce radem, daca am vorbi la telefon in timp ce sunam, daca am pleca in timp ce asteptam, daca am vorbi in timp ce am tace si am gandi in timp ce am face am trai de doua ori mai mult.

curat ceapa si

imi ard ochii. si mintea.

esti asimilata, curva

ce faci mai departe? Iti despletesti parul, il zburlesti si mergi mai departe leganandu-ti oasele proeminente care-ti ies prin piele.

ai zeci de ADN-uri pe clanta, cretino

ce-o sa faci acum? tambalau, cum faci de obicei. o sa te uiti piezis, cu coada ochiului imbibat de ipocrizie si io o sa zic sa te ia dracu si sa te calce cu copitele in iad ca niciodata nu-mi asculti sfaturile !
Ai dat cu capu de prag proasto, cum te-am avertizat
n-am nici o noima probabil, nu conteaza:


Azi am adormit cu Martin Page in mana, in 32. M-a tras un tiganus de maneca si m-a intrebat, " Dormi de pe Brancoveanu fato ! Esti drogata?" . Deschid ochii incet ma uit amar, nu ii raspund dar m-am abtinut enorm de mult sa nu-l scuip. Sunt de 2x hater, ulterior mi-am dat seama ca pe langa faptul ca e jegos/scarbos/muritor...daca nu facea gestul respectiv, eu trebuia sa ma intorc pe jos acasa de la gara mica unde-i ultima statie. M-am simtit prost pentru 1 secunda...apoi mi-am dat seama ca mi-e foame.

-- Asta e un later add, din nu stiu ce data dintr-o postare nefinalizata --

zbleat

Daca sufletul meu pereche e un chinez? Cum pana mea ajung pana pe celalt continent doar ca sa-l gasesc? Jenanta treaba cu sufletele pereche. Cred in conexiuni intre persoane, e strigator la cer ce-am patit saptamana trecuta. Efectiv inuman...! Curiozitatea omoara pisica sau cum era?

Trecand la alt subiect, iar m-a lovit boala cu forta unui ciocan pneumatic. Ce mai am de data asta? O sinuzita de toata splendoarea, mii feluri de medicamente...si o durere stranie in partea stanga, in inima. Si nu, nu e dinaia fizica din pacate. Termin cu asta ca devin siropoasa-melancolica-nostalgico-suferinda si nu mai am chef de 5 luni pline is asa, aproape-seara. Se urca peretii pe mine in fiecare noapte de regret.
Note: Mai regretabil decat sa-i dai papucii unuia din cei mai buni tipi cu care ai avut vreodata de-a face, este sa emancipezi un prost. Prostii nu stiu sa minta, nu stiu sa exprime, nu stiu sa atace, nu stiu sa raneasca, nu stiu sa intoarca. Prin emanciparea prostului ia nastere tipul de prostie ticaloasa, in care prostul descopera cuvintele.

ps: VOMIT !