Mbuna. Ma bucur nespus ca s-a ajuns in momentul in care una dintre noi si-a suflecat manecile si a dezvelit subiectul care ne apasa pe amandoua atat de tare. Am ochii umeziti de lacrimi, sunt regrete pe care le simt si le resimt mereu, aceleasi pe care le ai tu, din cate-mi povestesti. Nu prea stiu de ce ne-am dat amandoua foc la sentimentele, sperantele si visele pe care le-am cladit impreuna.
Tu zici ca eu m-am schimbat. Eu zic ca noi ne-am schimbat. Si pe mine m-a apasat acelasi aer imbacsit de amintiri, fiecare colt al camerei ma ataca si toate se deruleaza pe fast forward ( cum si tu ai spus ) in mintea mea.
…Spui sa-ti raspund la intrebari, nu? O sa incerc sa fac asta acum, sper ca nu “nu stiu-ul” va fi predominant in raspunsurile mele. M-am schimbat pentru ca inconstient mi-am cerut-o, nu inteleg cum am facut-o dar fata de toata lumea am reusit sa o fac. Nu
t vad altfel, ai ramas aceeasi tipa blonda ocupata mereu si fara prea mult timp liber pentru mine. Nu stiu unde fug, spre ce fug, stiu doar ca singura protagonista sunt eu, nu am mai lasat gandurile celorlalti sa intervina in povestea mea, cred ca e un fel de “firewall” vorba cuiva. Am vrut san u ma mai atinga nimic si am reusit…pentru o vreme. Am ajuns un sloi de gheata? Nu stiu sigur, sper ca nu. Stiu ca nu pentru ca ma scurg si mi-e foarte greu sa scriu, inimaginabil. E sentiment.
Imi pare rau ca am fost atat de rece, ca privirea mea reflecta gheata in care eu nu steam ca doar tu erai singura ce gasea foc si torte aprinse. Imi pare rau ca ti-am ascuns adevarul fara remuscari crezand cu ipocrizie ca iti fac bine.
E greu sa vezi ca cele mai importante persoane din viata ta o iau pe cai diferite , isi fac bagajele pentru o alta viata , ramanand cu un gol de neinlocuit in suflet dar cu o mie de sperante in care tu esti singurul lor sprijin . . .
Nu te-am uitat, si nu am incetat sa te iubesc. Nu mi-a fost usor sa ma rup, desi m-ai ajutat si tu. Ai dreptate, nu mai e ce a fost inainte, nici nu se poate compara. Gandindu-ma la vara trecuta nu pot decat inghit amar ca vara asta POATE nu va mai fi totul la fel.
In orice caz, tin mortis sa nu se produca rupture finala. Nu inteleleg de ce comunicarea dintre noi a fost exilata in cutia Pandorei ce apartine trecutului nostru.La dracu daca-mi pasa ! Io o deschid ! Nu vreau sa-mi construiesc bucuria egoist, vreau sa traiesc intr-o galaxie comuna; a ta si a mea: mi-e dor sa impart ce am si ce simt.
Hai ca ne-am cam dat amandoua masca jos. Pana la urma sunt acelasi cameloen in gandire, acelasi personaj sumbliminal. Iti multumesc ca ai fost si iti multumesc ca vei fi...Lupta e pe jumatate castigata acum. Viitorul ne va readuce in trecutul de care nu vrei sa te desprinzi, de care ai ramas agatata cu degetul mic.
Amandoua suntem in asta Bianca.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu